Copil fiind cumparam martisoare de 1 martie si flori pe 8 pentru invatatoare/profesoare. In primii patru ani de scoala am avut tot atatea domnisoare invatatoare. Abia din clasa a V-a am avut dascali stabili (care n-au plecat an de an). Nu intelegeam pe atunci foarte clar ce inseamna stabilitatea si care sunt avantajele ei.
Au trecut anii, s-au format convingerile, au aparut cunostintele, s-au devalorizat traditiile si obiceiurile. Din cauza comercializarii excesive, a neadaptarii ideii publicitare la specificul local, ne pierdem reperele si, incet-incet, ne pierdem identitatea. Si asta se intampla fara ca macar fim constienti de ceea ce ni se intampla.
Am ajuns sa vedem in filme, reviste, prin carti sau reportaje radio/tv vechile noastre traditii. Un om fara cultura, care nu are memoria evenimentelor trecute si prezente nu isi poate cladi un viitor temeinic. Pe zi ce trece ne pierdem pe noi, ne pierdem credinta (nu cea religioasa) in noi insine, in Romania, in cocosul care-mi da desteptarea dimineata la tara, in oamenii simpli si buni, in lucrurile marunte ale vietii.
Nu ma recunosc/regasesc in publicitatea asta. Am nevoie sa descopar oamenii, sa vad Romania mergand la pas, sa simt si sa traiesc eu acele senzatii de la fata locului prin ochii si mintea mea, nu prin imaginile redate de publicitari in consumerism. Nu ma indrept catre autism/alienare sociala ci catre cei care formeaza aceasta natiune (as scrie zeci de pagini in desprea sta), cu micile bucurii si necazurile lor.
Un alt gand despre consumerism gasim si la Elly.
ideisiidei 
Inca imi place sa cumpar martisoare, inca ma intalnesc cu tov. mea invatatoare, si ai dreptate ca unele traditii se pierd, dar depinde de noi sa le pastram . Parerea mea .
Lucrurile si intelesurile se schimba. „Noi” are un inteles mai restrans decat acum 10 sau 15 ani. Apreciez ceea ce faci tu :).
Vreau sa-i vad si pe ceilalti ca inteleg ce inseamna simbolurile si ca, fara ele, traditiile si obiceiurile se pried si nu au sens.
Mi-e dor și mie de cocoșul din curte, care mă scula dimineața. L-aș fi adus la bloc, dar mi-e că ar fi tânjit după găinile lui. 😦
Buna dimineata. Prin 2009 si 2010 aveam o alarma la telefon: o melodie cu un cocos. Desi era virtual, isi facea bine treaba de dimineata si auzeam acel „cucuriguuuuuuuu” :).
Din păcate, românii renunţă prea uşor la tradiţiile şi obiceiurile lor şi dau o importanţă mult mai mare obiceiurilor şi tradiţiilor altor popoare şi le însuşesc şi le dezvolă în ritm alert.
O zi minunată îţi doresc, Alex! 🙂
Sper sa revenim la traditiile noastre. Ele ne definesc identitatea si caracterul, ele ne fac „romani”. Cele imprumutate nu ne caracterizeaza pentru ca nu avem acelasi trecut istoric, aceleasi evenimente care tin de etnie, de trairi comune.