De cand ma stiu iubesc ploaia :). Fie ca sunt zile de vara ori de toamna, trasnete, fulgere sau furtuni, ma bucur de aerul rece si de viata ce se improspateaza.
Da, sunt inundatii, drame si probleme in multe localitati, insa acestea pot fi prevenite sau controlate in mare parte. Sunt pierderi mari ale operatorilor de turism (in special vara), insa asta e din cauza strategiilor inepte si a mintilor limitate care le concep. Nu mergi la mare ori la munte numai si numai pentru plimbare ori plaja. E treaba fiecaruia sa conceapa diverse programe „de rezerva” pentru diverse situatii.
Au cum ploua. Imi imaginez deja pamantul de acasa – moale si negru, plin de apa. Inchid ochii si vad strada pe care m-am plimbat zilnic pana la 18 ani, cu gropile ei si cu baltoacele pe care le ocoleam. Imi amintesc si ploile de mai-iunie 2002, cand mergeam luni la 7 dimineata catre liceu si inca se mai observau efectele furtunilor puternice de duminica noaptea, pe strazile adormite din Slobozia: crengi rupte, multa apa, iarba palida…
Revenind. Ploile din Bucuresti au inceput sa-mi fie placute si familiare (prea multi ani am de cand locuiesc pe aici. Ar trebui sa fie asa si pentru cei care se ocupa cu administrarea acestui oras. Prea des vad ca unele zone ale orasului se transforma in mici lacuri. Dar, in privinta asta,. are cine sa se indigneze (pe buletinul meu scrie Ialomita nu Bucuresti, desi cotizez bucuros catre administratia sectorului doi :)))! Cu toate astea, iubesc ploaia :).