Ma simt acasa acolo unde am crescut, sub cerul albastru plin de stele in noptile de vara, in tarana uscata imprastiata de vant vara, sub ploile calde din zilele de vacanta si sub umbra salcamilor inalti si verzi :).
Acasa e locul in care plantez an de an cate un pom (am pus 4 anul asta), e locul unde iarba miroase a proaspat, e locul in care vecinii ma saluta zilnic. Acasa e acolo unde simt ca sunt aproape de natura, de pamant.
Prea multi uita cum e „acasa” si incep sa alerge dupa un pumn de bani. E o alegere normala, cu totii ne dorim mai mult. Important e sa nu uitam cine suntem, sa nu ne gandim peste cativa ani „ce-ar fi fost daca…?”. Am vazut destule cazuri de romani plecati din tara, care s-au plans ulterior de conditiile pe care le-au gasit la intoarcere, uitand ca au trait in acestea si ca in ele si-au definit/format caracterul. Nu cred ca avem „dreptul” de a ne plange daca nu ne schimbam mentalitatile. Prea multi uita ca schimbarea incepe de la ei nu de la ceilalti. Asteptarile sunt, in primul rand, de la propria persoana. Cei din jur aleg ce vor sa faca, dar nu te ajuta. Alegerea e simpla si e a ta.
ideisiidei 
Nicaieri nu-i ca acasa, ti-o spune cineva care nu a vazut lumea . :)))
:))) cred ca poti vedea lumea si cu ochii mintii :p. Imaginatia e mult mai importanta decat prezenta fizica intr-un anume loc.
Cine n-are dor de țară
E schilod în sentimente,
E pierdut literalmente,
Sau n-a trăit pe „afară”.