Si nu uitam sa vorbim corect limba romana daca plecam din tara cativa ani. Nu sunt de acord cu emigrarea pentru un trai mai bun. Inteleg avantajul studiilor facute afara. Refuz sa accept ca tinerii nu vor sa se mai intoarca in Romania de indata ce au gasit un serviciu foarte bun dupa ce-si termina studiile.
Toti vor sa se intoarca atunci cand lucrurile vor merge mai bine aici, o proiectie absurda a unui viitor mai bun. Cine creeaza viitorul? Il fac altii, cei pe care i-am lasat aici, pe care-i critic de indata ce am un post caldut din care-mi permit sa judec fara sa cunosc si sa cer fara sa mi se cuvina.
Vreau sosele mai bune, vreau legi mai bune, vreau un alt nivel de civilizatie, vreau mai putina birocratie, vreau salarii mai mari…Multi vor, asezati linistiti pe canapea in fata tv-ului ori a pc-ului atunci cand urmaresc stiri de acasa. Dar ce fac pentru a le primi? Cu ce contribuie? Daca as pune un leu in portofel de fiecare data cand vreau cate ceva as face o avere. Daca as pune 10 lei intr-un cont de economii atunci cand reusesc sa fac ceva pentru a schimba ce nu-mi place in tara mea, as primi somatii de plata fiindca am sold negativ :))). Cam asta e mentalitatea pe care cred eu ca o au foarte multi care aleg sa plece (nu intra in discutie exceptiile de la regula, care se discuta altfel).
Sa vii o data pe an in tara, sa-ti faci o casa enorma aici, in care oricum nu sta nimeni si sa te plangi la rude ca esti obosit si ca te sacrifici acolo cu munca pentru acel maine pe care nu stii daca-l apuci nu e deloc o solutie. Cheltui aici in cateva saptamani de vara un pumn de euro si te intorci apoi in tara adoptiva spunandu-ti mereu ca, atunci cand se va schimba ceva, tu vei reveni definitiv acasa. Cand iti vei schimba perceptia despre tine si despre ceilalti vei intelege care este scopul vietii.
ideisiidei 
Bine punctat! Ai perfecta dreptate!
Nu-mi doresc dreptate :(.
Si eu vreau fapte….insa nu stiu cand o sa ne trezim si o sa trecem la treaba… 🙂
Acum ceva timp n-am dat importanta mentalitatii fataliste si atitudinii de resemnare care se gaseste la o mare parte din cei care au plecat din tara. In prezent acord o importanta din ce in ce mai mare mentalitatii colective.
Mentalitatea noastra colectiva lasa mult de dorit…fatalitatea a pus stapanire si tare greu sa scapi de ea… Multi pleaca pt mai bine, dar o duc mai greu printre straini…dar cum in privinta orgoliului nu ne intrece nimeni…stau acolo si se chinuie fara rost… Astia sunt romanii nostri…sper din tot sufletul sa se schimbe intr-un viitor cat mai apropiat pentru bine nostru… 🙂
Sigur se va schimba iar totul incepe cu atitudinea noastra. Noi facem schimbarile, la nivel individual, iar ele, foarte incet, se reflecta asupra comunitatii si o vor schimba. Sunt convins ca ne vom schimba, pentru binele nostru personal intai, dar ne vom schimba :).
Unii chiar nu au avut de ales, cei mai multi . Au plecat sa munceasca pentru un banut, nu pentru mai mult . Pe mine ma doare ca vor veni inapoi si le vom plati pensii dupa ce nu au cotizat la acest sistem, au castigat bani pentru straini, dar vor fi batranii nostri .
Sunt de acord cu tine insa cred ca foarte multi aveau de ales. Nu judec dar nimeni nu se intinde mai mult decat il acopera plapuma.
Cat despre pensii, sunt batranii nostri si vom avea grija de ei dar trebuie si vom gasi o metoda de a nu avea un sistem de asistare sociala pentru aceasta categorie de semeni ai nostri.
Am tot scris si eu de cand am facut blog-ul pe aceasta tema, in speranta ca cei de varsta mea vor citi si se vor gandi de doua ori inainte sa plece din tara.
Poate ca, pana la urma, este o selectie care se face. Dar nu stiu daca selectia aceasta inclina balanta catre ramanerea oamenilor de valoare in tara…cu toate ca, in opinia mea, un om considerat ” de valoare ” cunoaste curajul. Iar cei ce pleaca, mi-e greu sa cred ca l-au cunoscut vreodata.
Poate facem schimb de informatii/opinii pe tema asta. Observ ca si July are preocupari pe acest subiect:).
Sigur, nu-i o idee deloc rea. Mai ales ca presupun ca-s cel mai mic dintre voi, deci va fi interesant sa vedem daca se schimba perspectivele de-a lungul anilor sau nu 🙂
Cred ca vedem aceleasi lucruri dar din perspective diferite. Ar fi buna o dezbatere, diferenta de varsta aduce in discutie noutate si aspecte pe care ceilalti le banuiesc dar e posibil sa nu se fi confruntat cu ele.
Da, tocmai de aceea am afirmat ca va fi interesanta, atat pentru mine, cat si pentru voi. Eu voi putea trage anumite concluzii despre cum mi se vor putea schimba convingerile peste ani si voi putea invata, cu siguranta, lucruri noi. Voi ati trecut deja prin terminarea unei facultatati, preocuparea si dificultatea de a gasi un loc de munca s.a.m.d , iar eu inca-s in momentul vietii in care-s dezamagit de sistemul educational 🙂
Cum nu stiu daca suntem toti 3 adunati in acelasi colt al tarii, presupun ca va trebui sa dezbatem online.
In acelasi sistem educational am terminat si eu de curand. Am de gand sa ma intorc in el dar nu ca student.
Cat despre July, astept parerea ei.
Cred ca ramane dezbaterea online.
Daca exista acest gand, recomand filmul „Detachment”. La cat de mult mi-as fi dorit s-am parte de un profesor care sa se implice si care sa fie un adevarat pedagog, trebuie sa admit ca si pe mine ma bate putintel acest gand, undeva, in viitor. 🙂
Il voi cauta. Eu am intalnit profesori (in liceu, la facultate, la master) care au fost mai mult decat pedagogi. Au fost (unii mai sunt inca) prieteni.
Sper s-am si eu acest noroc macar din toamna, la facultate. Pana acum, nu prea am avut parte de astfel de oameni, din pacate. Sau daca am avut, mi-au fost meditatori, nicidecum profesori.
Eu n-am terminat cel mai bun liceu, am urmat o facultate privata dar am facut ulterior un masterat la SNSPA. Sigur vei intalni si oameni care sa nu fie doar institutional legati de tine prin profesia lor, desi ii vei gasi intr-un astfel de cadru. Sunt convins ca vor exista la toamna astfel de persoane,
Paradoxal, daca stau bine sa ma gandesc, vara trecuta am intalnit o astfel de persoana si, anume, un profesor de filosofie ( de facultate ) al unui prieten. Am ramas placut surprins, vazand cat de lejer se poate vorbi intre studenti – profesor, la o simpla masa si niste beri.
Sa te auda cine trebuie ! 🙂
Ai dat un exemplu bun. Eu mergeam cu doua colege in biroul prodecanei, vinerea dimineata, iar de acolo ieseam toti 4 pe balcon la o cafea/tigara si o discutie lejera.
Inchei discutia aici. Pe data viitoare!
O seara buna !
Io d-aicea nu mă duc, că n-aș putea să trăiesc fericit în altă parte. Știu sigur și am văzut cu ochii mei la cei care au încercat.
Ai mare dreptate.
Oriunde pleaca un om, este perceput drept strain. Perceptia despre straini, buna nu este. Mereu va exista diferenta dintre EL si EI pentru ca nu au aceeasi cultura, nu sunt aceleasi sentimente comune, experiente sociale, mod de lucru.
Integrarea intr-o noua comunitate nu e completa niciodata. Cultura impune bariere, nu de netrecut dar destul de vizibile.
Pingback: Romania: oameni, idei si ganduri | ideisiidei